Gina(mama) si Keena(fiica) mama care invata de la fiica

Ati ghicit, e vorba de cele doua cateluse pintcher ale mele, de fapt ale noastre,eu mai in umbra si fiica mea stapana.Nu prea seamana fizic una cu alta, Gina are o blana cafenie, picioruse scurte, o mutricica dulce si e foarte cuminte iar Keena are o blana neagra cu maro, e inalta si supla, sta mult in doua picioare,e iute si neastamparata si are mult curaj(ii semana tatalui ei Astro).Amandoua sunt innebunite dupa mangaieri si se aciueaza la mine in brate de cate ori ma asez undeva.Mie imi sunt tare dragi, asa micute si devotate si mai ales nastrusnice, altfel nu le-as fi putut ierta ca au stricat tocmai coltarul cel nou pe care l-am cumparat doar anul trecut.Pana sa vina Keena pe lume n-am avut asemenea probleme.Gina era cuminte si ascultatoare iar bucuria ei cea mai mare era atentia pe care i-o dadea Corina si in lipsa ei, eu.Gina nu se aventura in deschiderea dulapurilor si in cotrobaiala prin haine.Nu urca si nu cobora scarile singura,ce sa spun, unde o lasam acolo o gaseam,atata doar ca se invartea in jurul ei de bucurie de cate ori aparea cineva si se linistea doar cand o luam in brate.Dar a aparut Keena.Ea a fost curioasa de cum a facut ochisori.Abia avea cativa centimetri si se rafuia cu orice ii iesea in cale.Tenace si perseverenta, curajoasa si obraznica a invatat repede sa urce si sa coboare scarile,sa latre, ca sa se bage in seama, de cate ori aveam un musafir si sa se gudure sau sa mearga in doua picioare pana primea ceva sa roada.Ea escaladeaza orice.Daca pun ceva pe masa si ma intorc cu spatele in cateva minute trage jos tot si apoi se uita in ochii mei de parca asteapta laude.Mi-e draga pentru ca face asa, nu ma pot supara pe ea si ma amuz de cate ori mai inventeaza ceva.Ma gandesc ca are personalitate, ca e o curajoasa si ca prin fiecare boacana pe care o face de fapt vrea sa spuna ceva.Intotdeauna cand le las singure fac cel putin o prostie sau strica ceva.Ba gasesc toate hainele, dintr-un sertar uitat intredeschis, insirate prin toata camera, ba scoate cartile din biblioteca si le roade, ba roade canapeaua si scoate buretele il faramiteaza si il imprastie peste tot.De fiecare data cand da cu ochii de mine se asteapta la laude.Are niste ochi superbi si de fiecare data in loc sa ma supar si sa o cert, o iau in brate.De ce fac asta? Pentru ca la un moment dat, am avut o revelatie.Cand? Atunci cand mi-am dat seama ca Gina invatase de la ea sa faca aceleasi nazbatii desi doi ani nu facuse niciodata asa ceva, ii acreditase atata incredere comportamentului Keenei incat a invata si ea sa faca la fel.Deci, Gina coboara si urca scarile singura(nu cu viteza Keenei, dar cu curaj), Keena rupe o jucarie si se burzuluieste la ea , Gina face si ea la fel,Keena umbla in doua picioare si cere mancare sau sa o iau in brate, Gina incearca si ea, chiar daca nu reuseste.Le pun de mancare in acelasi vas, Gina asteapta sa manance Keena si abia apoi se apropie si ea.Dorm impreuna dar Gina o ocroteste pe Keena intotdeauna si ii ofera locul cel mai bun si mai comod.Care a fost revelatia?Am si eu o fiica.E nastrusnica si curajoasa , talentata si cu personalitate.Va dati seama :ciocniri multe.Mama si fiica, doua generatii, doua puncte de vedere si ... prejudecati si autoritate din partea mea, nemultumire si ochi intrebatori din partea fiicei mele.La o "adunare" simpla, mustrari si reprosuri , din partea mea, tacere si tristete din partea fiicei mele, neliniste si intrebari pentru amandoua.Uite asa Gina a fost pentru mine exemplu.Urmarind-o pe ea am inteles cat de mult gresesc.Exemplul ei a insemnat luminarea mea.Mai mult...am invatat despre incredere, despre dragoste, despre solidaritate, de la ea, am renuntat din aproape in aproape la prejudecati,am invatat sa iubesc neconditionat, am inteles ca eu i-am dat si i-am transmis fiicei mele tot ce am putut si ea, adaugand la toate astea curajul, personalitatea si dragostea ei, m-a invatat sa merg mai departe si sa ma bucur de privilegiul de a fi mama ei.Ce poate fi mai minunat pentru un parinte decat sa-si dea seama ca puiul lui l-a depasit, dar inca mai are o mana intinsa spre el ca sa-l invete sa mearga si el mai departe?Ii multumesc Ginei, ii multumesc si Keenei.Ii Multumesc fiicei mele.