Parerea mea conteaza

Daca cineva indrazneste sa-mi incalce drepturile, sa minimalizeze importanta lor, sa incerce sa ma manipuleze sau sa ma intimideze, vreau sa stie ca, eu am un cuvant de spus si-l voi spune, il voi forta sa accepte ca parerea mea conteaza.M-am intrebat de foarte multe ori in decursul anilor de ce au ajuns oamenii sa creada ca sistemele nu functioneaza.Fie ca e vorba de Sistemul de Justitie, de cel al educatiei, al sanatatii sau al administratiei publice, vad in jurul meu tot mai multi oameni care sunt convinsi ca ele nu functioneaza.Continuare! Am intalnit situatii in care cineva imi spunea "Sa fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de doctori si sa nu ai bani sa-i platesti."Ce insemna asta? In acceptiunea lor insemna ca au fost nevoiti sa apeleze la specialistii in ale medicinii si ca fara plata sub forma de cadou, mita sau atentie, cum vreti sa-i spuneti, s-au temut sau, poate ca nici macar n-au incercat sa-si rezolve problema medicala fara sa impinga, ca avans, tariful(aflat de la ceilati aflati intr-o problema similara cu a lor)medicului la care au apelat.Oare chiar l-ar fi lasat sa moara?Nu cred ca voi afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca nu cunosc pe nimeni care sa fi riscat sa nu plateasca.Chiar si eu mi-am platit tariful cand am avut nevoie de o operatie banala.Stiu ca au fost tragedii si mai sunt inca, le vad la televizor, dar subiectele dispar undeva in neant, se opresc la instiintarea plina de gravitate facuta pe sticla si apoi ... nimic.In Justitie la fel.In invatamant la fel, iar cozile si pangerile fata de lipsa de interes si profesionalism a functionarilor publici sunt proverbiale si strigatoare la cer.Personal, am ramas blocata cand la o intrebare pusa de mine unui functionar public, care tinea in mana buletinul meu si pe cel al sotului, mi-a raspuns cu:"probabil nu aveti acelasi domiciliu cu al sotului".Dupa cateva secunde. am intrebat mirata" nu va suparati, dvs. daca nu stiti citi, ce cautati aici?"Am avut parte de o apostrofare obraznica la care, nu m-am lasat si am intrebat cu aceeasi mirare sincera"pe dvs va si plateste pentru ceea ce faceti aici?"Iar suparare din partea functionarului si o alta intrebare rastita: "De ce tocmai acum faceti cererea asta?" la care i-am raspuns ca nu e el cu asta, asta e treaba mea si vreau un formular de reclamatie in care sa pot scrie ca el, nu stie citi, nu stie vorbi,nu stie ce are de facut si nu stie de ce exista.Alta mutra acra, dar nu m-am lasat.Vroiam sa stiu cum si daca functioneaza sistemul.Miza de data asta nu era viata mea sau sanatatea mea, erau niste nenorociti de bani pe care oricum ii scoteam din buzunarul statului, pentru ca mi se cuveneau.Apoi, candva, am avut o confruntare "haioasa" cu un politist care era nevoit sa-mi ia o declaratie si ma isteriza intr-una incercand sa ma faca sa-mi schimb declaratia pentru ca "dupa parerea lui...".STOP "Domnule politist, m-ati chemat aici ca sa decalar parerea mea, pe care apoi o semnez, parerea dumneavoastra puteti sa o scrieti in declaratia dumneavoastra.Ce mai oprobiu mi-am atras din partea omului legii sau organului statului, cum ii placea lui sa-si spuna intruna.Si ce daca?Eu mi-am scris parerea, am semnat-o si ...pana la urma parerea politistului nu a contat.Banuiesc ca nu avea cu ce sa si-o motiveze.O "profesoara" mi-a amenintat copila,a intimidat-o cu injurii, a speriat-o cu repetentia tocmai in ultimul an de liceu.Mi-am vazut copila speriata, tentata sa plece capul,suparata pe mine si convinsa ca atitudinea mea o sa-i distruga viitorul.Aici, in aceasta situatie miza era mult mai mare decat viata mea, era vorba de viata copilei noastre, de viitorul ei, de calitatea vietii copilei noastre.Am luat boii de coarne, si impreuna cu sotul meu am luptat fara oboseala, cu toata puterea, impotriva dusmanului care, vroia sa-i puna pecetea servitutii si a umilintei in suflet pe nedrept, care vroia sa o infiereze pe ea cu neincredere in ea si in noi, cu stigmatul scaderii stimei de sine.Nu zic ca a fost usor, dar ne-am adunat puterile si ne-am fortuit copila cat am putut de mult, am tinut sub foc incrucisat si scoala si Inspectratul Scolar.Si am reusit!"Profesoara" a fost gasita vinovata, pedepsita si mutata la o distanta corespunzatoare de copila noastra ca sa nu mai bantuie viata fetei si nici pe a noastra.Isi bate joc de alti copii in continuare, dar nu pentru mult timp, este o promisiune sfanta pentru noi si o sa o ducem la capat.Sistemele functioneaza, dar e imperios necesar sa apelezi la ele si sa ai incredere in cauza care te directioneaza spre ele.Asta e concluzia mea.E nevoie de curaj si de credinta in adevarul care il porti in suflet.Curaj, oameni buni.

Promisiunea banilor previziunea grevelor

Un an intreg profesorii si-au pierdut timpul in revolte fata de neacordarea maririi de salar promisa prin lege si tergiversata prin ordonanta guvernamentala.Pana mai ieri marirea de salar parea puterii de-a dreptul scandaloasa iar acum ... surprise:in virtutea Legii unice de salarizare debutantul din invatamant va avea un salariu de 3 ori mai mare.De unde?Nu erau bani pentru 50% in plus si acum se fac promisiuni pentru sume mult mai mari.Fiind facuta promisiunea, inseamna ca ne putem astepta ca in 2010 sa avem parte de un alt an scolar cu greve peste greve, cu profesori care nu mai apuca sa si predea, cu parinti mai apasati de cheltuieli cu invatatura copiilor si cu elevi derutati si descurajati de la cele ale invatarii.Acum profesorii sunt multumiti dar nu mai au cand sa-si reverse multumirea in ore , pentru ca anul scolar e la final."Roadele" acestui an scolar se vor vedea in realitate doar la cei la care fondurile parintilor nu le-au putut acoperi costurile orelor date in particular.Ce mai ipocrizie, dar se pare ca a prins.Oare ce-i face pe acesti indivizi sa creada ca la anul, promisiunile vor fi respectate?Eu cred ca nu le pasa pur si simplu pentru ca la anul au iar alternativa de a face greve peste greve,vor parea si mai furiosi si mai indreptatiti sa-si neglijeze meseria si oricum atata vreme cat nu exista metode de cuantificare a activitatii lor profesionale, datorita carora sa fie luati la intrebari, ei dorm linistiti in papucii statului care, chiar daca nu sunt luxosi ca cei ai magistratilor, nu sunt de aruncat.

Gina(mama) si Keena(fiica) mama care invata de la fiica

Ati ghicit, e vorba de cele doua cateluse pintcher ale mele, de fapt ale noastre,eu mai in umbra si fiica mea stapana.Nu prea seamana fizic una cu alta, Gina are o blana cafenie, picioruse scurte, o mutricica dulce si e foarte cuminte iar Keena are o blana neagra cu maro, e inalta si supla, sta mult in doua picioare,e iute si neastamparata si are mult curaj(ii semana tatalui ei Astro).Amandoua sunt innebunite dupa mangaieri si se aciueaza la mine in brate de cate ori ma asez undeva.Mie imi sunt tare dragi, asa micute si devotate si mai ales nastrusnice, altfel nu le-as fi putut ierta ca au stricat tocmai coltarul cel nou pe care l-am cumparat doar anul trecut.Pana sa vina Keena pe lume n-am avut asemenea probleme.Gina era cuminte si ascultatoare iar bucuria ei cea mai mare era atentia pe care i-o dadea Corina si in lipsa ei, eu.Gina nu se aventura in deschiderea dulapurilor si in cotrobaiala prin haine.Nu urca si nu cobora scarile singura,ce sa spun, unde o lasam acolo o gaseam,atata doar ca se invartea in jurul ei de bucurie de cate ori aparea cineva si se linistea doar cand o luam in brate.Dar a aparut Keena.Ea a fost curioasa de cum a facut ochisori.Abia avea cativa centimetri si se rafuia cu orice ii iesea in cale.Tenace si perseverenta, curajoasa si obraznica a invatat repede sa urce si sa coboare scarile,sa latre, ca sa se bage in seama, de cate ori aveam un musafir si sa se gudure sau sa mearga in doua picioare pana primea ceva sa roada.Ea escaladeaza orice.Daca pun ceva pe masa si ma intorc cu spatele in cateva minute trage jos tot si apoi se uita in ochii mei de parca asteapta laude.Mi-e draga pentru ca face asa, nu ma pot supara pe ea si ma amuz de cate ori mai inventeaza ceva.Ma gandesc ca are personalitate, ca e o curajoasa si ca prin fiecare boacana pe care o face de fapt vrea sa spuna ceva.Intotdeauna cand le las singure fac cel putin o prostie sau strica ceva.Ba gasesc toate hainele, dintr-un sertar uitat intredeschis, insirate prin toata camera, ba scoate cartile din biblioteca si le roade, ba roade canapeaua si scoate buretele il faramiteaza si il imprastie peste tot.De fiecare data cand da cu ochii de mine se asteapta la laude.Are niste ochi superbi si de fiecare data in loc sa ma supar si sa o cert, o iau in brate.De ce fac asta? Pentru ca la un moment dat, am avut o revelatie.Cand? Atunci cand mi-am dat seama ca Gina invatase de la ea sa faca aceleasi nazbatii desi doi ani nu facuse niciodata asa ceva, ii acreditase atata incredere comportamentului Keenei incat a invata si ea sa faca la fel.Deci, Gina coboara si urca scarile singura(nu cu viteza Keenei, dar cu curaj), Keena rupe o jucarie si se burzuluieste la ea , Gina face si ea la fel,Keena umbla in doua picioare si cere mancare sau sa o iau in brate, Gina incearca si ea, chiar daca nu reuseste.Le pun de mancare in acelasi vas, Gina asteapta sa manance Keena si abia apoi se apropie si ea.Dorm impreuna dar Gina o ocroteste pe Keena intotdeauna si ii ofera locul cel mai bun si mai comod.Care a fost revelatia?Am si eu o fiica.E nastrusnica si curajoasa , talentata si cu personalitate.Va dati seama :ciocniri multe.Mama si fiica, doua generatii, doua puncte de vedere si ... prejudecati si autoritate din partea mea, nemultumire si ochi intrebatori din partea fiicei mele.La o "adunare" simpla, mustrari si reprosuri , din partea mea, tacere si tristete din partea fiicei mele, neliniste si intrebari pentru amandoua.Uite asa Gina a fost pentru mine exemplu.Urmarind-o pe ea am inteles cat de mult gresesc.Exemplul ei a insemnat luminarea mea.Mai mult...am invatat despre incredere, despre dragoste, despre solidaritate, de la ea, am renuntat din aproape in aproape la prejudecati,am invatat sa iubesc neconditionat, am inteles ca eu i-am dat si i-am transmis fiicei mele tot ce am putut si ea, adaugand la toate astea curajul, personalitatea si dragostea ei, m-a invatat sa merg mai departe si sa ma bucur de privilegiul de a fi mama ei.Ce poate fi mai minunat pentru un parinte decat sa-si dea seama ca puiul lui l-a depasit, dar inca mai are o mana intinsa spre el ca sa-l invete sa mearga si el mai departe?Ii multumesc Ginei, ii multumesc si Keenei.Ii Multumesc fiicei mele.

1 Iunie -copiii de azi, adultii de maine

Copiii ar trebui astazi sa se bucure de ziua lor, sa traiasca lucruri frumoase, sa se simta iubiti, sa rada...De fapt copiii asa ar trebui sa traiasca in fiecare zi.La emisiunile de stiri in spatele titlului "Parlamentul Copiilor", cu entuziasm si incantare, stiristii prezinta o initiativa(nu stiu a cui o fi)datorita careia,azi, copiii insotiti de dascali sau de parinti au liber(gratis) la vizitarea salilor de sedinte ale parlamentarilor unde sunt intrebati "ce ziceti copii, va place?.Ce mare minunatie o fi si asta si ce sa le placa?Prezentata cu fast, initiativa pare a fi menita sa faca fericiti copiii si pe insotitorii acestora.Stirile continua cu alte initiative din tara.Undeva jandarmii au facut o simulare antitero pentru copiii care au asistat la rapaitul gloantelor(oarbe), au vazut mascati furisandu-se, catarandu-se, de fapt o simulare a agresivitatii pe fundalul careia nu se vedea nici o emblema restrictiva de varsta.Mascatii au stat de vorba cu copiii si chiar le-au permis acestora sa tina armele in mana.O alta initiativa "reusita" si care probabil se vroia cu mesaj pozitiv.In timp ce reda stirea, stirista a spus ca unii copii s-au speriat din cauza impuscaturilor.Oare ce s-au asteptat cei care s-au gandit la o asemenea sarbatorire a zilei copilului?
Unde s-au pierdut oare concursurile de desene pe asfalt, vizitele sincere si folositoare la caminele de copii in care isi duc viata atat de multi nefericiti, sau alte manifestari care sa incante, sa multumeasca si sa-i faca sa se simta folositori si responsabili pe copiii zilei de azi, adultii de maine?In schimb, adulti cu initiative nefericite pregatesc copiii pentru viitor,dand dovada de ignoranta si iresponsabilitate.Ma intreb cu ingrijorare "Oare noi , adultii de azi" am luat-o razna chiar de tot?!Nu ajunge ca sunt numai anul trecut mii de copii disparuti, cazuti victime traficului de carne vie, maltratati si exploatati fara mila?Nu ne trezim nicicum, nici cand vedem ca un procent insemnat din numarul elevilor sunt aproape analfabeti(nu stiu sa citeasca sau au dificultati la citirea unui text), nu ne impresioneaza imaginile cu copiii pusi la munca la varste fragede,ii mai tulburam si ii agresam psihic sau ii ironizam si pe cei care sunt mai norocosi?Politica asta prezentata pe sticla si in mass media nu are nicio parte care sa priveasca spre viitor intr-un mod responsabil?Mai lipseste sa votam in Parlamentul European, in asa fel, incat de "maine" sa ne trezim cipuiti si tratati ca niste obiecte, hraniti cu alimente modificate genetic,calcati in picioare de cate ori vom apela la Constitutie si pusi la plata "de musai ca de voie buna" pentru cine stie ce fonduri imprumutate si directionate catre indivizi care sa ne ingroape cu totul.Intre timp "profesorii isi cauta locul in grila","prima casa"nu se stie daca o sa fie chiar prima, promisiuni peste promisiuni (astea oricum sunt gratis si nici nu se pedepsesc), facute pentru ca suntem in campanie electorala, acuzatii peste acuzatii tot din acelasi motiv si atunci cand sa ne mai aducem aminte de copii, care azi , ca in fiecare zi ar trebui sa se simta ocrotiti si iubiti, sa rada, sa se bucure ?