Lisandru

Copil sarac,Lisandru, cel mai tanar membru al familiei,era vesel si zglobiu ca raza de soare ce rataceste neobosita ziua intreaga trecand de la o floare la alta colorandu-si stralucirea.Daca cei doi frati ai sai, Petre si Ion mostenisera pe tatal lor in infatisare si fire, Lisandru se alesese cu blandetea mamei, cu rabdarea ei, cu credinta ei in cele importante si puterea de a izgoni tristetea din calea oricui care apuca sa –l intalneasca macar cateva clipe . Inghesuiti in casuta , ce parea ca vrea sa o ia la vale tocmai din varful dealului, cei cinci locuitori ai ei, duceau o viata simpla si modesta, de cele mai multe ori in saracie, dar se pastrau senini si se indrageau indeajuns incat sa nu se intristeze unul pe celalat .Mica si ponosita , pe dinafara, cu acoperisul de paie carpit de prea multe ori ca sa para facut tot deodata, casuta familiei adapostea si saracia dar si veselia si bunatatea caracteristica oamenilor care, in afara de dragostea ce si-o poarta unul altuia nu mai ramasesera cu nimic dar invatasera ca doar asta e important si celelalte trecatoare. Fiecare zi era o aventura.De la trezitul din buna dimineata, cand cei trei baieti si tatal lor coborau , somnorosi, dar increzatori in priceperea mamei si mai ales in dragostea ei cu care, din nimic, daruia pe langa o vorba buna fiecaruia si cateva merinde de drum si pana seara tarziu cand se intorceau care de pe unde isi cautasera de lucru, fiecare pastra pe fata un zambet curat si credinta ca acea zi va fi cea care le va readuce in viata norocul, sau daca nu norocul macar bucuria unor merinde mai acatarii cat sa incropeasca o cina pe care sa o binecuvanteze cu dragostea lor de viata.Nu fusesera intotdeauna saraci ca si acum.

Lisandru, cel mai mic, isi aducea aminte inca de copilaria cu dulciuri si turte colorate, cu mama care parca era mai inalta, cu Petre fratele cel mijlociu care nu lasa sa treaca o zi fara sa cante din fluier, cu Ion ce il tinea pe genunchi si batea cu degetele lui puternice, darabana in banca din curte, si cu zambetul tatalui care-i impresiona pe toti cu puterea si vointa lui de a merge inainte cu curaj si credinta.
Nici acum Petre nu renuntase la cantatul lui dar parca erau mai scurte cantecele, iar el se oprea din cantat mai repede si mai des. Isi indrepta privirea dincolo de dealul satului, dincolo de locul unde soarele intra in pamant, undeva in zarea intunecata.Ochii lui se incarcau atunci cu un fel de indarjire, gura i se stramba putin spre stanga,obrajii capatau rosul intunecat al apusului si ofta slab.Poposea in tacere o vreme dar apoi oftatului ii urma o incruntare a fruntii care dintr-odata ii limpezea ochii si-i indrepta gura.Isi scutura atunci puternic capul , ca si cum ar fi alungat gandurile negre ce-l napadisera. Cauta apoi,cu coada ochiului, chipul mamei ca si cum i-ar fi fost dor sa zambeasca.Acolo, pe chipul ei, gasea puterea de a intelege toata brambureala si ghinionul prin care trecusera, si poate de aia, de cate ori punea intunecimea stapanire pe el, o auzea, ca prin vis, spunandu-i :
-« lasa puiule, cand n-om mai avea sanatate , atunci sa plangem dupa lucruri ca pana atunci, lucrurile le putem face iar si pierde iar si poate tot le-om face si le-om pierde da’ ne-a ramane sanatatea . Lucrurile-s lucruri, n-au nevoie de noi dar omul fara sanatate nu-i om».
Ion trecuse mai usor prin schimbarea vietii lor.El era mai fara de dorinta si pretuire fata de avere dar il dureau si acum vorbele oamenilor, vorbe spuse pe din spate, vorbe in vant, aruncate din rautatea aia meschina a celor carora nu le pasa daca le mureau caprele daca si vecinii pateau la fel.Cateodata ii venea negru in fata ochilor si se pornea cu avant si furie sa inchida gurile pacatosilor cu puterea pumnului, dar de fiecare data se oprea in prag si o privire inapoi ii era de ajuns sa se razgandeasca din gandul rusinos si sa se intoarca in tihna si saracia casei care ii adapostea si ii proteja pe toti.
La lucru porneau cu noaptea in cap, plecau in alte sate unde lumea nu le cunostea povestea dar le aprecia munca , harnicia, priceperea si cinstea.Nu le placea sa se planga si nici sa fie compatimiti.In sat la ei nu aveau ce sa caute de lucru si nici oamenilor nu le era la indemana sa-i cheme ca sa-i plateasca.Pana mai ieri, majoritatea mergeau la ei la cautat ceva de lucru sau daca era cazul , la cersit ceva merinde, sau lemne de foc, sau ajutor in padure.Pe nimeni nu refuzasera acesti oameni vreodata si tocmai de aia le era greu sa ceara de lucru vecinilor, iar de pomana nici nu putea fi vorba.
Marin, tatal, se oprea la distanta de doua sate.Varsta si necazurile ii scazusera din putere si obosea repede la mers indelungat.Se oprea la marginea satului si isi petrecea cu vederea copiii pana ii pierdea in zare si abia apoi intra in sat sa bata pe la usi.Cateodata avea noroc si gasea de lucru zile la rand in acelasi loc, cateodata insa strabatea aproape tot satul pana cand careva avea trebuinta de munca si de ajutorul lui.Nici nu mai putea munci ca in tinerete.Nici plata nu era cine stie ce.Oamenii erau saraci si nevoile mai putine, cu cat satul era mai departe de oras.Cel mai rau era cand batea praful ulitelor din sat de doua trei ori si tot nu gasea de lucru.Atunci iesea la marginea satului si se aseza langa drum, aproape de o padurice, care ii tinea umbra si-l mai racorea din oboseala si se uita in zare asteptandu-si copiii sa se intoarca.Cu cat veneau mai tarziu cu atat se insenina la fata, desi era ostenit si de caldura si de asteptare, dar daca intarziau era semn pentru el ca macar ei gasisera de lucru.
De catava vreme incoace luasera cu ei si pe Lisandru.Batuse si el 15 ani si se facuse destul de puternic cat sa poata fi de ajutor. Veselia lui incuraja si pe ceilalti. Nerabdator si poznas ca orice tanar o lua cu pas mare inaintea celorlalti si tot intorcea capul sa vada de ce nu-l urmeaza , strigand la ei .Petre privea spre el cu mainile facute streasina la ochi si apoi bombanea cu drag :
- « Tineretea-i tinerete , habaucu asta pana oboseste nu se lasa .Oare crede ca-i mai acatarii decat noi ?Da’ poti sa-i spui ceva ? Se uita la tine ca pocnit in frunte si se mira de parca el stie ce stie si noi vorbim aiurea. »
- Lasa ba Petre ca asa faceai si tu da’ nu-ti place sa tii minte, ii raspundea zambind Ion.Cat ne alergai si tu pe ulite, de ridicai colbul pana la cer si nu te mai vedeam un pret de vreme.Apoi te culcai pe pamant de obosit ce erai si mai faceai si ochi suparati ca n-am tinut pasul cu tine si te-am tinut din drum.Drept e ca atunci nu prea aveam de ce ne grabi.Stiam si unde mergem si cand venim.Bun lucru siguranta asta.
- Bun da, ca mare siguranta a fost.Azi e, maine nu e. Multam de asa siguranta,zise Petre cu naduf.
- Lasati mai baieti nu va mai si certati de parca din cearta ganditi ca scoateti ceva bun.Ia mai bine, mai Petre fugareste-l pe asta micu’ pana la satul vecin si apoi trageti undeva la umbra sa va odihniti pana va ajungem noi, sa nu se descurajeze nici baiatul si sa-ti mai uiti si tu din suparare, ca altfel nu-ti avea chef de munca si i-ti fi incruntati de s-or speria oamenii de voi.
- Il mai las o vreme sa mai oboseasca singur si apoi il gonesc eu ,daca aia vrea, sa faca pe desteptu ‘ ,ca Doamne multa bucurie imi face ranjetul lui de stiutor de toate de parca are aripi pentru un card intreg.
Un zambet larg si o lacrima la coltul ochilor aparusera din senin pe fata lui Marin ascultandu-si si privindu-si baietii.Parca se simtea si el de-o varsta cu ei, cat sa-l incerce niscavai vise desi, chiar daca nu spusese cu voce tare,demult isi pierduse nadejdea ca mai au cum sa iasa din ghinionul care aproape ii inghitise.De mai multe ori ii venise sa se aseze pe prispa, sa inchida ochii si acolo sa ramaie pentru totdeauna, sa se scufunde in tristetea aia neagra si sa –si dea drumul la suflet sa-i zboare la Dumnezeu, sau sa se piarda intr-o zi intr-o padure sa nu-l mai gaseasca nimeni,dar nu indraznise s-o supere pe Ana si nici baietilor nu-l lasa inima sa le faca asa grozavie de necaz.Baietii ca baietii, erau de acum mari si in putere.Poate ca daca nu ar avea la cine sa se intoarca ar capata curaj sa plece in lumea larga sa-si caute norocul lor, dar cat el era povara n-aveau cum.Ana insa tinea la viata si viata fara ei n-ar mai fi avut rost.Il ingrijora si Petre.Pusese ochii pe o fata si cu nimic nu-l puteai intoarce din ganduri.
Marin intelegea de ce.Asa fusese si el cand o cunoscuse pe Ana si tinea minte si acum, cum, nici daca i-ar fi taiat cineva capul, n-ar fi lasat sa i-o ia altul.Doamne si cand s-au luat, cata bucurie si cum ii mai sclipeau ochii uitandu-se la Ana.Ce mai mandrete de fata era !Ce mai aripi simtea ca are !.Ce mai fluturi ii zburau prin stomac, de abia inghitea o bucata de paine, de drag ce-i era de ea.Ce mai vremuri ! Ce frumusete de viata fara griji numa vise si munca sa le implineasca. Si apoi baietii ! Nu era om mai mandru si mai voios ca el. Cand s-a nascut Ion nu se dadea pe-o lume.Ii salta sufletul de fericire si de mandrie cand se uita la mogaldeata aia cu ochi mirati si manute puternice.Cand il apuca de vreun deget nu gasea putere in el sa miste mana din stransoarea lui.Numai ce a inceput Ion sa spuna vrute si nevrute si sa faca ordine prin oalele Anei ,de nu mai gasea biata timp si rost sa le aseze intr-un loc, ca a aparut Petre.Aproape ca uitase strangerea de mana care-i forta puterile si-i inlacrima ochii de drag, ca alta mogaldeata ii striga de aducere aminte.Ani de zile mergand tantos printre oameni cu baietii de-o parte si de alta nu credea ca poate fi mai fericit.Intr-o zi, « de pe fundul oalei », cum ii placea Anei sa zica, facu ochi si mezinul. Nu mai era obisnuit cu gangurelile dar Lisandru isi intrecuse fratii cu tipetele si felul cum stalcea cuvintele de nu-l intelegeau nici oamenii nici animalele , dar in schimb, insufletea orice viatate cu zambetul lui. Nici nu stia ce era mai mare : regretul dupa toate astea sau bucuria ca le –a trait ?
- Hai tata,ca de acum ma duc sa-l fugaresc pe Lisandru si voi puteti sa mai lasati din graba.Inca soarele nu-i sus si vreme e, cat sa ajungem sa facem ce trebuie.
Glasul lui Petre il trezise din visare.
- Bine mai baiatule, dar grija sa ai, sa nu-l chinuiesti prea tare ca-i prea crud si nestiutor orice –ar zice ochii lui.
- Nu ai grija tata, doar stii cat mi-e de drag hotomanul si oricum nu-mi pun eu mintea cu el, doar ca-l harjonesc putin sa-i mai scot gargaunii din cap.Unde mergem azi avem munca multa si grea si ar fi pacat sa-i irosesc puterile la fuga si sa-l vad pierit la ajutor.
In ultima saptamana Petre avusese noroc.Gasise intr-un sat un om mai instarit care isi daramase o parte din casa ca sa o faca mai mare si avea nevoie de ajutor multe saptamani ca sa-si construiasca casoaia pe care o visa de ani de zile.Daduse norocul peste om si mostenise ceva bani, destul de multi, asa ca, vroia sa arate satului bogatia ce picase peste el si se visa falindu-se la Biserica in fata celorlati cu frumusetea lui de casa.Plata era mult mai buna decat ce gasisera pana acum.Asa ca,se gandisera si se tocmisera cu omul sa merga si Lisandru cu Petre, sa-i fie de ajutor.Mezinul sarise in sus de bucurie la asa veste.De cand vroia el sa fie luat in seama de barbatii casei, sa puna si el umarul, sa mai stearga din supararea si nelinistea mamei si oboseala fratilor si a tatalui !Acasa o mai ajuta pe Ana dar treaba multa nu prea avea si mai mult o incurca, iar ea, il impingea sa se joace prin sat cu copiii de varsta lui ; stia ea ca la joaca si la copilarie nu avea cum sa se mai intoarca, cand ii va veni vremea sa-si insoteasca fratii si tatal. Desi era copilaros si mai plapand decat fratii lui, avea darul sa inveseleasca oamenii si sa-i faca sa rada cu usurinta cu care trecea de la o vorba la alta si nesocotinta cu care nu lua nimic in serios. Parea ca necazul care ii lovise pe ceilalti, pe el nu-l atinsese.Si pe buna dreptate n-avea el habar de necazuri.In urma cu 7 ani, cand ghinionul daduse peste familia lui, Lisandru era abia un mucos ocrotit de toti si ferit de toate., era mai mult jucaria si motivul care le insenina viata.Dragalas, balai si leit Ana, nici nu-i trecea prin cap cuiva sa-l intristeze sau sa-l impovareze cu tristetea lor si mai mult,Lisandru era hotarat sa alunge el incruntarea de pe fetele lor ,decat sa se molipseasca el de supararea care-i apasa.Inventa tot timpul ceva sau vorbea aiurea luand in desert orice umbra de incruntare sau tristete.Daca fugeau de el, fugea dupa ei si ba ii sarea in spate la Ion, ba il ingana pe Petre, ba ranjea spre Marin cu zambetul tineresc al Anei agatat in colturile gurii , zambet pe care doar el il mostenise si asa risipea orice urma de tristete cu voiosia lui. Tineau unii la altii ca la sfinti dar pe Lisandru il iubeau toti ca pe Dumnezeu.
-Stai sa vezi ce-ti fac , numa sa ajung la tine, copil obraznic si nestiutor.Ce te-a apucat graba ? Crezi ca tata ori noi am trait degeaba pana acum ?
-Nu te supara frate.Ma jucam si eu cu voi si mi se parea ca stati pe loc in ciuda mea.
- Da ! ca alta treaba n-avem noi decat sa-ti facem tie-n ciuda ! Asta de unde ai mai scos-o ?Din mintea aia a ta putina, ca toata ziulica stai si ranjesti cu gura deschisa incat de buna seama ti-o fi scapat o bucata buna de minte pe jos in timp ce umblai cu capu-n nori.
Lisandru nu lua in seama cearta lui Petre.Ce stia el Petre despre avantul lui ?De o saptamana de cand vedea bucuria de pe fata mamei cand se intorceau obositi dar veseli acasa ii crescusera si mai tare aripile.Norocul imbogatitului le aducea si lor castig si noroc in casa.Merindele erau mai bune, mama mai imbujorata, tata mai linistit si el...El se simtea de folos iar gandurile i-o luau razna.Se vedea mare si important.Si-l imagina pe tatal lui tinand de urat mamei si bucurandu-se amandoi de batranete.Isi inchipuia cum banii castigati de ei vor fi de ajuns ca sa isi cumpere o bucata de pamant care sa fie doar a lor ca sa nu mai fie nevoiti sa mearga peste sate sa caute de lucru, iar casuta darapanata in visele lui se transforma intr-o casa incapatoare.Nu chiar asa de mare ca si a imbogatitului dar de ajuns sa ii primeasca pe toti.Mai incolo o sa-si cumpere si o vaca, poate si un cal si neaparat cateva pasari acolo ca sa aiba si Ana cu ce sa-si bucure batranetile.Undeva, intr-un loc chiar langa casa, o sa puna flori de toate culorile si in fiecare zi o sa i-o daruiasca mamei pe cea mai frumoasa.Isi facuse deja planuri cum sa se trezeasca inaintea Anei si zambea poznas la gandul ca surpriza lui o sa-i stearga supararea din ochi. Mama zambea tot timpul cand erau fratii si tatal lui prin preajma ,dar el vedea ,in timp ce se chinuia sa faca de mancare din nimic, cum o umbra ii cobora de pe frunte in ochi si o facea sa planga.Stia ca de aceea il trimitea la joaca. Nu le spusese nimic lui Ion si lui Petre si nici tatalui despre lacrimile mamei doar pentru ca stia ca ar fi suparat-o dar el cunostea si purta povara tristetii ei cu durere, pentru ca nu stia cum si daca poate fi de ajutor.Nu indraznise niciodata sa o intrebe despre umbra aceea.Ceva din el ii spunea ca nu va primi raspuns dar o va supara si mai tare. Acum ca in sfarsit lucra si el, toate visele lui i se pareau posibile.
- Hei ce-ai amutit asa ? Pana la urma ai obosit ?Recunosti ca alergatul asta fara rost nu foloseste la nimic ?
Petre, care tacuse ca si el, in timp ce stateau intinsi in iarba invaluiti de umbra pe care o faceau copacii, se ridicase intr-un cot si se uia la el.
- N-am amutit.Ma gandeam si eu la ale mele frate.Ma gandeam ca ai obosit si-ti prinde bine un pui de somn , zise Lisandru in timp ce un zambet poznas ii lumina fata.
- Nu te lasi, ai ? Tot tu ala de catre padure ? Mare glumet esti tu ?
- Si tu ?Tu ce faceai cu ochii inchisi, daca nu dormeai ? Te gandeai iar la Lenuta ?
- Mai taci ! Ce stii tu ? Poate-ti scapa vreo vorba la Ion sau la tata, sa vezi ce patesti ?
- Ce patesc ? O sa zici ca nu-i adevarat ca stai noaptea pana adorm toti ca sa poti merge pas-pas afara sa visezi cu ochii deschisi la luna si sa oftezi ?Stii ca n-o sa zic la nimeni.Ce te burzuluiesti asa la mine ?
- De aia ! Ca nu-i treba ta ce fac eu .
- Stiu ca nu- treaba mea , ma gandeam doar ca-ti pot fi de folos.Sa mai schimbi si tu doua vorbe ca sa-ti mai alini dorul.Oricum, frumoasa fata ti-ai gasit si dupa cum se uita la tine, cred ca si ea sta noptile cu ochii pironiti de luna si ofteaza.
- Ce stii tu taca ?Ia mai taci... desi... nu zici rau.
- Ce ?
- Parca imi trece de dor daca vorbesc de ea.
- Pai zi !
- Ce sa zic ?
- Cum e ?
- Cum sa fie ?
- E frumoasa foc si are ochii aia de ma pierd in ei si...cand o vad tremur, da nu de frica.
- Da’ de ce tremuri ?
- Nu stiu.Asa...Imi trece doar cand o iau de mana la hora duminica.
- Si ea ?
- Si ea ...ce ?
- Si ea tremura ?
- Nu stiu ca n-am avut curaj sa o-ntreb.
- Pai de ce ?
- Ce de ce ?
- De ce n-ai avut curaj ?
- Sa nu-mi spuna ceva ce nu-mi place.
- Ce sa-ti spuna sa nu-ti placa ?
- Ca-s sarac.
- Pai esti !
- Mai taci.Si ce are asta cu tremuratul meu ?
- N-are, si atunci ?
- Atunci ce ?
- De ce n-o intrebi ?
- Asa...poate o intreb duminica...daca vine
- De ce sa nu vina?
- Ca n-o lasa sa vina in toata duminica.
- Cine ?
- Tat-su
- De ce ?
- Nu stiu !
- Ce nu stii ?
- Ce s-o intreb ?
- De ce n-o lasa tat-su la hora duminica. Si daca si ea tremura.
- Ai capiat ?
- Nu...ma gandeam ca vrei sa stii.
- Ce sa stiu ?
- De ce n-o lasa si... daca... tremura si ea, na c-am spus-o.
- Mai Lisandrule astea nu-s treburi de copii cu muci la gura !
- Ce-ai ma Petre, ca nu mai is copil, acum is si eu barbat ca doar muncesc...Si n-am muci la gura si nici nu tremur ca tine...degeaba
- Cum degeaba mai, ca-ti dau una ?
- De ce sa-mi dai Petre ? Ca am vazut eu cum se uita la tine Lenuta.Am vazut eu ca si ea tremura...
- Ai vazut tu...ha, ha, ha
- Am vazut da, cand o invarteai de-ai ametit-o si pe ea si pe tine ...si se uitau aialati la voi si isi faceau semne...
- Ce semne ?
- Ranjeau si se uitau cand la voi, cand unu’ la ce celalat si-si dadeau coate.
- O fi vazut si tat-su si de aia n-o lasa...
- Si atunci ?
- Atunci ce ?
- De ce n-o intrebi ?Pana n-o opreste tat-su de tot...
- De la ce s-o opreasca ?
- De la hora si de la tine, Petre, ca altceva ce sa te doara pe tine ?
- Nu –ndraznesc. Toate cele care le traiesc imi spun ca tat-su are dreptate...is sarac si cum sa iau eu o fata ca ea ?
- Da ce esti sarac din vina ta de prost ce esti ?Si ce daca ea se uita la tine de tremura, ii treaba lui tat-su ?Si tu esti prost de-a binelea ?Ce ?N-ai maini, n-ai picioare, nu poti munci ?
- Ce stii tu Lisandre !Acu sapte ani daca era vorba, nu se-mpotrivea tat-su la mine ... dar acum ?
- Acum ce ?Ca si ghinionul tine doar sapte ani.Prostia tine toata viata.Uite ca acum ai noroc !Cu banii de la imbogatitu’ poate cumpram si noi ceva pamant, ca doar nu suntem ologi sa nu putem face o casa pentru toti cu Lenuta ta cu tot.Si apoi mai pot veni si altele pe langa ea.
- Ce inchipuiri mai ai si tu Lisandre, ca ma pufneste rasul asa dintr-o data !
- Da’ de ce te pufneste rasul ?Mai bine te-ar pufni curajul !
- Hai lasa ca uite vine Ion si nu vreau sa ne auda vorbind.
- Bine Petre.Is mut , da’ tu mai gandeste-te la ce-am vorbit.Ca sa stai asa sa oftezi o viata si sa-ti plangi de mila nu-i a buna !
- Mai taci !
- Iaca tac ! Da’ numa ca vine Ion.
- Hai sa mergem !
- Hai.
Lisandru stia ca Petre are ceva.De catava vreme vroia sa-l intrebe ce-i cu el.Acum se uita pe furis la el si se intreba daca obraznicia lui folosise la ceva.In ochii lui sclipea o luminita pe care n-o mai vazuse demult si i se parea ca se mai indeptase de spate.O lua inaintea lui si-i facu cu mana lui Ion care venea agale.De acum soarele era sus pe cer.Nu mai aveau mult pana sa ajunga la imbogatit.Aluia ii trebuia casa mare, dar de lenes ce era, se trezea la amiaz.Mai aveau doi pasi pana la rascrucea de unde Ion o lua intr-o parte si ei inspre satul imbogatitului.Tatal lor ramasese un sat mai in spate.La sfarsitul zilei, ei trei se intalneau la rascruce si apoi il luau din drum si pe Marin care ii astepta la marginea satului unde gasise el de lucru.Asa se obisnuisera , sa plece impreuna de acasa si sa se intoarca impreuna.Asa, fata Anei se lumina la vederea lor si ii primea acasa zambind cu drag si se intrista numai o data.
Petre era ingandurat.Vorbele lui Lisandru atinsesera in el ceva.
« Piciu asta nu zice rau.Eu parca-s orb si mut si frunza in bataia vantului.Cand oare am ajuns asa de nu mai deslusesc albul de negru ?Candva, parca nu eram asa.Candva nu gaseam piedici si nici teama in nimic.Aveam mintea limpede si bratele puternice.Atunci nu-mi stateau in cale nici muntii.Acum am ajuns sa ma tem de oameni, ba si de mine , azi maine o sa ma speriu si de umbra mea sau si mai rau. Auzi la praslea, ghinionul tine sapte ani dar prostia toata viata ! »Un zambet ii lumina fata lui Petre.Mezinul avea dreptate, nu era olog si prost...doar daca se lasa prada supararii. « Si vise are Lisandru.Noi toti renuntaseram la ele.Eu sigur asta am facut.Si cu imbogatitu’ are dreptate.Plateste bine si deja intr-o saptamana am pus deoparte.De unde rabdam de foame acum avem provizii,O casa, un pamant al nostru !Si tineretea si puterea.Tanar dar istet !Si curajos !Numai cel curajos viseaza ! Are dreptate taca si eu care l-am repezit !»Petre isi ridica ochii din pamant si privi complice spre Lisandru.Lisandru il privea cu curiozitate si incredere.Cand li se intalnira privirile au stiut amandoi ca taina lor are viata, ca norocul le-a batut la usa,au inteles ca norocul insemna de fapt sa nu se piarda nici pe ei nici visele lor.privirea lor complice se indrepta spre Ion.Acesta ii privea mirat.
- Ce-i ma cu voi ?Ati descoperit vreo comoara ?
- Da, spuse Petre
- Da, se auzi si raspunsul lui Lisandru.
- Si unde e comoara asta ?
- Aici, si acolo zise indreptand mana spre cer Lisandru, si oriunde unde te uiti si vezi..
- Ce comoara ma ?
- Lasa Ioane ca o s-o vezi si tu.Mergi cu bine si spor la munca.Hai piciule ca avem de lucru.zise Petre.
- Ne vedem spre seara Ioane, mai zise Lisandru facandu-i cu mana.
Ion pornise spre sat cu mirarea pe fata intrebandu-se despre ce vorbeau Petre si Lisandru.In timpul zilei, gandindu-se la fetele lor il cuprinse o liniste ciudata.Nu se mai gandi la ei ci muncise cu spor ca sa termine cat mai repede dar cand se facu seara se grabi sa-i intalneasca cu o bucurie de care uitase in ultimii ani.Cand ajunsesera la rascruce Ion era acolo si le facea semn cu mana.
Marin statea la marginea padurii nerabdator.Toata ziua ii mersese bine.Spera sa vina mai repede baietii azi.La vederea lor il cuprise o bucurie de care de un timp uitase.Toti patru aveau mersul saltaret, incarcat cu tinerete, de parca fugeau ca Lisandru dimineata.Nu intrasera bine in sat si la cativa pasi au dat de o silueta grabita.O recunoscusera toti deindata.Desi era noapte deja, ii simteau zambetul.Era prima data de la necazul lor cand Ana nu-i mai astepta cuminte in pragul usii casutei darapanate.Venea in intampinarea lor facandu-le cu mana.Pentru prima data de atatia ani, zambetul ei se misca,stralucea cunoscut, era un zambet saltaret de femeie fericita si implinita, asa cum il stiau toti. Soarele apusese dar luna plina lumina drumul lor spre casa ca si cum ar fi fost ziua.Noaptea nu mai avea intunecimea deznadejdii ci lumina sperantei si a credintei.

Parerea mea conteaza

Daca cineva indrazneste sa-mi incalce drepturile, sa minimalizeze importanta lor, sa incerce sa ma manipuleze sau sa ma intimideze, vreau sa stie ca, eu am un cuvant de spus si-l voi spune, il voi forta sa accepte ca parerea mea conteaza.M-am intrebat de foarte multe ori in decursul anilor de ce au ajuns oamenii sa creada ca sistemele nu functioneaza.Fie ca e vorba de Sistemul de Justitie, de cel al educatiei, al sanatatii sau al administratiei publice, vad in jurul meu tot mai multi oameni care sunt convinsi ca ele nu functioneaza.Continuare! Am intalnit situatii in care cineva imi spunea "Sa fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de doctori si sa nu ai bani sa-i platesti."Ce insemna asta? In acceptiunea lor insemna ca au fost nevoiti sa apeleze la specialistii in ale medicinii si ca fara plata sub forma de cadou, mita sau atentie, cum vreti sa-i spuneti, s-au temut sau, poate ca nici macar n-au incercat sa-si rezolve problema medicala fara sa impinga, ca avans, tariful(aflat de la ceilati aflati intr-o problema similara cu a lor)medicului la care au apelat.Oare chiar l-ar fi lasat sa moara?Nu cred ca voi afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca nu cunosc pe nimeni care sa fi riscat sa nu plateasca.Chiar si eu mi-am platit tariful cand am avut nevoie de o operatie banala.Stiu ca au fost tragedii si mai sunt inca, le vad la televizor, dar subiectele dispar undeva in neant, se opresc la instiintarea plina de gravitate facuta pe sticla si apoi ... nimic.In Justitie la fel.In invatamant la fel, iar cozile si pangerile fata de lipsa de interes si profesionalism a functionarilor publici sunt proverbiale si strigatoare la cer.Personal, am ramas blocata cand la o intrebare pusa de mine unui functionar public, care tinea in mana buletinul meu si pe cel al sotului, mi-a raspuns cu:"probabil nu aveti acelasi domiciliu cu al sotului".Dupa cateva secunde. am intrebat mirata" nu va suparati, dvs. daca nu stiti citi, ce cautati aici?"Am avut parte de o apostrofare obraznica la care, nu m-am lasat si am intrebat cu aceeasi mirare sincera"pe dvs va si plateste pentru ceea ce faceti aici?"Iar suparare din partea functionarului si o alta intrebare rastita: "De ce tocmai acum faceti cererea asta?" la care i-am raspuns ca nu e el cu asta, asta e treaba mea si vreau un formular de reclamatie in care sa pot scrie ca el, nu stie citi, nu stie vorbi,nu stie ce are de facut si nu stie de ce exista.Alta mutra acra, dar nu m-am lasat.Vroiam sa stiu cum si daca functioneaza sistemul.Miza de data asta nu era viata mea sau sanatatea mea, erau niste nenorociti de bani pe care oricum ii scoteam din buzunarul statului, pentru ca mi se cuveneau.Apoi, candva, am avut o confruntare "haioasa" cu un politist care era nevoit sa-mi ia o declaratie si ma isteriza intr-una incercand sa ma faca sa-mi schimb declaratia pentru ca "dupa parerea lui...".STOP "Domnule politist, m-ati chemat aici ca sa decalar parerea mea, pe care apoi o semnez, parerea dumneavoastra puteti sa o scrieti in declaratia dumneavoastra.Ce mai oprobiu mi-am atras din partea omului legii sau organului statului, cum ii placea lui sa-si spuna intruna.Si ce daca?Eu mi-am scris parerea, am semnat-o si ...pana la urma parerea politistului nu a contat.Banuiesc ca nu avea cu ce sa si-o motiveze.O "profesoara" mi-a amenintat copila,a intimidat-o cu injurii, a speriat-o cu repetentia tocmai in ultimul an de liceu.Mi-am vazut copila speriata, tentata sa plece capul,suparata pe mine si convinsa ca atitudinea mea o sa-i distruga viitorul.Aici, in aceasta situatie miza era mult mai mare decat viata mea, era vorba de viata copilei noastre, de viitorul ei, de calitatea vietii copilei noastre.Am luat boii de coarne, si impreuna cu sotul meu am luptat fara oboseala, cu toata puterea, impotriva dusmanului care, vroia sa-i puna pecetea servitutii si a umilintei in suflet pe nedrept, care vroia sa o infiereze pe ea cu neincredere in ea si in noi, cu stigmatul scaderii stimei de sine.Nu zic ca a fost usor, dar ne-am adunat puterile si ne-am fortuit copila cat am putut de mult, am tinut sub foc incrucisat si scoala si Inspectratul Scolar.Si am reusit!"Profesoara" a fost gasita vinovata, pedepsita si mutata la o distanta corespunzatoare de copila noastra ca sa nu mai bantuie viata fetei si nici pe a noastra.Isi bate joc de alti copii in continuare, dar nu pentru mult timp, este o promisiune sfanta pentru noi si o sa o ducem la capat.Sistemele functioneaza, dar e imperios necesar sa apelezi la ele si sa ai incredere in cauza care te directioneaza spre ele.Asta e concluzia mea.E nevoie de curaj si de credinta in adevarul care il porti in suflet.Curaj, oameni buni.

Promisiunea banilor previziunea grevelor

Un an intreg profesorii si-au pierdut timpul in revolte fata de neacordarea maririi de salar promisa prin lege si tergiversata prin ordonanta guvernamentala.Pana mai ieri marirea de salar parea puterii de-a dreptul scandaloasa iar acum ... surprise:in virtutea Legii unice de salarizare debutantul din invatamant va avea un salariu de 3 ori mai mare.De unde?Nu erau bani pentru 50% in plus si acum se fac promisiuni pentru sume mult mai mari.Fiind facuta promisiunea, inseamna ca ne putem astepta ca in 2010 sa avem parte de un alt an scolar cu greve peste greve, cu profesori care nu mai apuca sa si predea, cu parinti mai apasati de cheltuieli cu invatatura copiilor si cu elevi derutati si descurajati de la cele ale invatarii.Acum profesorii sunt multumiti dar nu mai au cand sa-si reverse multumirea in ore , pentru ca anul scolar e la final."Roadele" acestui an scolar se vor vedea in realitate doar la cei la care fondurile parintilor nu le-au putut acoperi costurile orelor date in particular.Ce mai ipocrizie, dar se pare ca a prins.Oare ce-i face pe acesti indivizi sa creada ca la anul, promisiunile vor fi respectate?Eu cred ca nu le pasa pur si simplu pentru ca la anul au iar alternativa de a face greve peste greve,vor parea si mai furiosi si mai indreptatiti sa-si neglijeze meseria si oricum atata vreme cat nu exista metode de cuantificare a activitatii lor profesionale, datorita carora sa fie luati la intrebari, ei dorm linistiti in papucii statului care, chiar daca nu sunt luxosi ca cei ai magistratilor, nu sunt de aruncat.

Gina(mama) si Keena(fiica) mama care invata de la fiica

Ati ghicit, e vorba de cele doua cateluse pintcher ale mele, de fapt ale noastre,eu mai in umbra si fiica mea stapana.Nu prea seamana fizic una cu alta, Gina are o blana cafenie, picioruse scurte, o mutricica dulce si e foarte cuminte iar Keena are o blana neagra cu maro, e inalta si supla, sta mult in doua picioare,e iute si neastamparata si are mult curaj(ii semana tatalui ei Astro).Amandoua sunt innebunite dupa mangaieri si se aciueaza la mine in brate de cate ori ma asez undeva.Mie imi sunt tare dragi, asa micute si devotate si mai ales nastrusnice, altfel nu le-as fi putut ierta ca au stricat tocmai coltarul cel nou pe care l-am cumparat doar anul trecut.Pana sa vina Keena pe lume n-am avut asemenea probleme.Gina era cuminte si ascultatoare iar bucuria ei cea mai mare era atentia pe care i-o dadea Corina si in lipsa ei, eu.Gina nu se aventura in deschiderea dulapurilor si in cotrobaiala prin haine.Nu urca si nu cobora scarile singura,ce sa spun, unde o lasam acolo o gaseam,atata doar ca se invartea in jurul ei de bucurie de cate ori aparea cineva si se linistea doar cand o luam in brate.Dar a aparut Keena.Ea a fost curioasa de cum a facut ochisori.Abia avea cativa centimetri si se rafuia cu orice ii iesea in cale.Tenace si perseverenta, curajoasa si obraznica a invatat repede sa urce si sa coboare scarile,sa latre, ca sa se bage in seama, de cate ori aveam un musafir si sa se gudure sau sa mearga in doua picioare pana primea ceva sa roada.Ea escaladeaza orice.Daca pun ceva pe masa si ma intorc cu spatele in cateva minute trage jos tot si apoi se uita in ochii mei de parca asteapta laude.Mi-e draga pentru ca face asa, nu ma pot supara pe ea si ma amuz de cate ori mai inventeaza ceva.Ma gandesc ca are personalitate, ca e o curajoasa si ca prin fiecare boacana pe care o face de fapt vrea sa spuna ceva.Intotdeauna cand le las singure fac cel putin o prostie sau strica ceva.Ba gasesc toate hainele, dintr-un sertar uitat intredeschis, insirate prin toata camera, ba scoate cartile din biblioteca si le roade, ba roade canapeaua si scoate buretele il faramiteaza si il imprastie peste tot.De fiecare data cand da cu ochii de mine se asteapta la laude.Are niste ochi superbi si de fiecare data in loc sa ma supar si sa o cert, o iau in brate.De ce fac asta? Pentru ca la un moment dat, am avut o revelatie.Cand? Atunci cand mi-am dat seama ca Gina invatase de la ea sa faca aceleasi nazbatii desi doi ani nu facuse niciodata asa ceva, ii acreditase atata incredere comportamentului Keenei incat a invata si ea sa faca la fel.Deci, Gina coboara si urca scarile singura(nu cu viteza Keenei, dar cu curaj), Keena rupe o jucarie si se burzuluieste la ea , Gina face si ea la fel,Keena umbla in doua picioare si cere mancare sau sa o iau in brate, Gina incearca si ea, chiar daca nu reuseste.Le pun de mancare in acelasi vas, Gina asteapta sa manance Keena si abia apoi se apropie si ea.Dorm impreuna dar Gina o ocroteste pe Keena intotdeauna si ii ofera locul cel mai bun si mai comod.Care a fost revelatia?Am si eu o fiica.E nastrusnica si curajoasa , talentata si cu personalitate.Va dati seama :ciocniri multe.Mama si fiica, doua generatii, doua puncte de vedere si ... prejudecati si autoritate din partea mea, nemultumire si ochi intrebatori din partea fiicei mele.La o "adunare" simpla, mustrari si reprosuri , din partea mea, tacere si tristete din partea fiicei mele, neliniste si intrebari pentru amandoua.Uite asa Gina a fost pentru mine exemplu.Urmarind-o pe ea am inteles cat de mult gresesc.Exemplul ei a insemnat luminarea mea.Mai mult...am invatat despre incredere, despre dragoste, despre solidaritate, de la ea, am renuntat din aproape in aproape la prejudecati,am invatat sa iubesc neconditionat, am inteles ca eu i-am dat si i-am transmis fiicei mele tot ce am putut si ea, adaugand la toate astea curajul, personalitatea si dragostea ei, m-a invatat sa merg mai departe si sa ma bucur de privilegiul de a fi mama ei.Ce poate fi mai minunat pentru un parinte decat sa-si dea seama ca puiul lui l-a depasit, dar inca mai are o mana intinsa spre el ca sa-l invete sa mearga si el mai departe?Ii multumesc Ginei, ii multumesc si Keenei.Ii Multumesc fiicei mele.

1 Iunie -copiii de azi, adultii de maine

Copiii ar trebui astazi sa se bucure de ziua lor, sa traiasca lucruri frumoase, sa se simta iubiti, sa rada...De fapt copiii asa ar trebui sa traiasca in fiecare zi.La emisiunile de stiri in spatele titlului "Parlamentul Copiilor", cu entuziasm si incantare, stiristii prezinta o initiativa(nu stiu a cui o fi)datorita careia,azi, copiii insotiti de dascali sau de parinti au liber(gratis) la vizitarea salilor de sedinte ale parlamentarilor unde sunt intrebati "ce ziceti copii, va place?.Ce mare minunatie o fi si asta si ce sa le placa?Prezentata cu fast, initiativa pare a fi menita sa faca fericiti copiii si pe insotitorii acestora.Stirile continua cu alte initiative din tara.Undeva jandarmii au facut o simulare antitero pentru copiii care au asistat la rapaitul gloantelor(oarbe), au vazut mascati furisandu-se, catarandu-se, de fapt o simulare a agresivitatii pe fundalul careia nu se vedea nici o emblema restrictiva de varsta.Mascatii au stat de vorba cu copiii si chiar le-au permis acestora sa tina armele in mana.O alta initiativa "reusita" si care probabil se vroia cu mesaj pozitiv.In timp ce reda stirea, stirista a spus ca unii copii s-au speriat din cauza impuscaturilor.Oare ce s-au asteptat cei care s-au gandit la o asemenea sarbatorire a zilei copilului?
Unde s-au pierdut oare concursurile de desene pe asfalt, vizitele sincere si folositoare la caminele de copii in care isi duc viata atat de multi nefericiti, sau alte manifestari care sa incante, sa multumeasca si sa-i faca sa se simta folositori si responsabili pe copiii zilei de azi, adultii de maine?In schimb, adulti cu initiative nefericite pregatesc copiii pentru viitor,dand dovada de ignoranta si iresponsabilitate.Ma intreb cu ingrijorare "Oare noi , adultii de azi" am luat-o razna chiar de tot?!Nu ajunge ca sunt numai anul trecut mii de copii disparuti, cazuti victime traficului de carne vie, maltratati si exploatati fara mila?Nu ne trezim nicicum, nici cand vedem ca un procent insemnat din numarul elevilor sunt aproape analfabeti(nu stiu sa citeasca sau au dificultati la citirea unui text), nu ne impresioneaza imaginile cu copiii pusi la munca la varste fragede,ii mai tulburam si ii agresam psihic sau ii ironizam si pe cei care sunt mai norocosi?Politica asta prezentata pe sticla si in mass media nu are nicio parte care sa priveasca spre viitor intr-un mod responsabil?Mai lipseste sa votam in Parlamentul European, in asa fel, incat de "maine" sa ne trezim cipuiti si tratati ca niste obiecte, hraniti cu alimente modificate genetic,calcati in picioare de cate ori vom apela la Constitutie si pusi la plata "de musai ca de voie buna" pentru cine stie ce fonduri imprumutate si directionate catre indivizi care sa ne ingroape cu totul.Intre timp "profesorii isi cauta locul in grila","prima casa"nu se stie daca o sa fie chiar prima, promisiuni peste promisiuni (astea oricum sunt gratis si nici nu se pedepsesc), facute pentru ca suntem in campanie electorala, acuzatii peste acuzatii tot din acelasi motiv si atunci cand sa ne mai aducem aminte de copii, care azi , ca in fiecare zi ar trebui sa se simta ocrotiti si iubiti, sa rada, sa se bucure ?

Si ce daca...

Pur si simplu "si ce daca..."avem constitutie si in ea sunt insiruite o multime de principii care sunt sustinute de "nimeni nu e mai presus de lege?Noi avem politicieni care legal, nelegal, isi asuma incalcarea lor.Basca lor are cozoroc mare si le sustine vointa.Poate sunt convinsi ca au dreptate , ba chiar ca instaureaza dreptatea la ea acasa si multimea o sa-i aclame, punandu-si la gat fulare colorate si mergand la vot in numar mare, considerabil fata de celelate chemari la vot."Nesimtitii" cu pensii" nesimtite" vor fi pusi la zid, sau ma rog, la locul lor, acolo in rand cu cetatenii de rand care cotizeaza din greu la banisorii de pensie.Buuun!Pana aici totul pare ca si cum politicienii actuali au gasit calea cea buna ca sa eradicheze neechitatea.Dar ce ne facem cu Constitutia?Daca azi incalcam un principiu constitutional(cel al retroactivitatii legii-chiar daca nu pentru prima data), obtinem mult mai mult:un precedent si de acum incolo se poate spera ca incalcarea principiilor constitutionale o sa devina ceva normal.Maine cine stie ce alt principiu, care o sa le stea in cale in demonstratia de dragoste pentru multime, vor mai incalca.Poate din cele fundamentale ca sunt prea multe si deranjeaza, sau poate mai coboram cu cativa centimetri independenta justitiei, sau poate unim puterile, astea din stat, intr-una singura ca sa nu se mai scuipe una pe alta.Uite asa intr-o zi o sa ne trezim gandindu-ne cu neputinta si vinovatie la mortii din revolutie, cum au murit ei degeaba, si o sa spunem tristi " si ce daca in 1989 am avut revolutie, (pentru ca oamenii aia multi care au iesit in strada si s-au lasat impuscati asta au crezut, ca fac revolutie)? pentru ca noi nu avem nimic din ce au visat ei, din ce am visat toti,din ce am visat pentru copiii nostri.Ce pacaaaaaaaaaaaaat!

Neputinta dragostei, by Carmena

Iubesc....si nu mai sunt iubit.....
Am aflat ca oamenii se despart in doua grupuri mari:
Barbatii si Femeile
in doua grupuri puternice:
Barbatii si Femeile
in doua grupuri slabe:
Barbatii si Femeile
in doua grupuri diferite:
Barbatii si Femeile
in doua grupuri identice:
Barbatii si Femeile
Si oricat s-ar stradui sa se amestece ei raman separati :
unul care da -unul care cere
unul care cere – unul care primeste
unul care primeste – unul care cere
unul care cere -unul care da
Ana a fost dragostea mea.

Am aflat ca Ana a devenit frumoasa in prezenta mea sau pentru mine si eu am devenit puternic in prezenta ei sau pentru ea.
Acum stiu ca Ana si-a pierdut frumusetea cand a insistat sa isi creasca puterea iar eu am devenit vulnerabil cand puterea a alungat frumusetea de pe fata ei.

Ana vorbeste mult, spune cuvinte frumoase pe care le inlantuieste in sentimente miracol, dar ea spune ce simte nu ceea ce daruie.
Eu tac si ma concentrez sa descoper adevarul din cuvintele ei fara sa-i aud si sentimentele, ma obisnuiesc cu un zgomot care ma asurzeste abia cand dispare.

Uit de fiecare data ca "juramintele femeii sunt scrise pe nisip ".

Barbatul nu stie ca trebuie sa iubeasca femeia atunci cand si femeia il iubeste.

Da, Ana e o guraliva si pentru ca eu sunt surd si mut, ajunge si ea sa taca. Cand ea tace, as vrea sa aud .... si strig cuvintele, dar ecoul lor nu are sens, intind mainile si cer imbratisari, imi impreunez palmele si murmur rugaciuni sau injuraturi.
Eu chiar nu stiu ca Ana fie ea indragostita sau nu, e si oarba si surda, dar ca atunci cand este indragostita e guraliva si-si recita fericirea in cuvinte multe si frumoase, iar atunci cand nu mai iubeste nu mai rosteste nici cuvinte frumoase.

Femeia rade cu sufletul, barbatul cu spaima
Femeia se daruie, barbatul se ascunde
Femeia se ascunde, barbatul se supara
Femeia ramane, barbatul bantuie de la o usa la alta
Femeia se supara, barbatul se revolta
Femeia se revolta, barbatul nu mai are ce face
Femeia pleaca, Barbatul ramane
Femeia inchide usa, barbatul incearca sa deschida usa la care n-a avut niciodata cheie pentru ca usa era mereu deschisa.
Barbatul plange a spaima, femeia plange cu sufletul
Barbatul vrea sa daruie, femeia nu mai poate primi
Barbatul nu mai are ce primi, femeia nu are ce cere
Barbatul nu mai are ce cere, femeia nu mai are ce da
Barbatul nu mai vrea sa plece, femeia stie ca e timpul sa plece
Barbatul nu mai are drumuri de facut, femeia isi cauta un alt drum
Barbatul ramane, femeia il lasa singur

Am invatat ca oamenii fac alegerile lor si platesc pentru ele oricat s-ar revolta.

Basescu si locul virgulei in lege

Curtea Constitutionala a hotarat ieri ca instantele de judecata, care au dat castig de cauza judecatorilor care au actionat statul in judecata pentru drepturile salariale si sporuri, au incalcat principiul separarii puterilor in stat."Judecatorii trebuie doar sa aplice legea nu sa o faca" au fost cuvintele sefului statului.Eu stiam ca judecatorii sunt independenti, oare el stia altceva?Judecatorii cand au o pricina personala se adreseaza tot Justitiei.Asa stiam eu, el poate stia altceva.E drept ca adevar adevarat rostea Presedintele nostru, al romanilor, cand facea un apel subtil la bunul simt al magistratilor, spunand ca, judecatorii, ca si cetateni ai aceleasi Romanii, trebuie sa se alinieze crizei si problemelor economice ale celorlati concetateni ai lor.E drept si ca aceasta neechitate sociala pe care magistratii o doresc e cam deranjanta pentru ceilalti cetateni ai tarii si e drept si ca au de ce sa fie suparati cetatenii Romaniei pe felul in care magistratii vor sa fie privilegiati desi tara vuieste de nemultumiri fata de prestatia lor in ansamblu.Dar... ma intreb ce inseamna "izbanda" asta in consensul puterii politice?Ce se va intampla?Magistratii care au deja castig de cauza in cererile lor, prin hotarari definitive si irevocabile,(au fost mai pe faza si mai norocosi) o sa renunte la executarea lor ca sa fie solidari cu colegii lor, care inca nu au aceste hotarari?Ceilalti vor ramane cu" buza umflata" sau vor actiona in viitor statul pentru discriminare?Ce rezolva aceasta hotarare a CCR?Rezolva problema de fond sau da nastere la alte probleme mai spinoase?Ce mai spectacol "frumos" si "maret" se dezvaluie muritorului de rand care sta cu anii si spera si intr-un presedinte, un guvern, un parlament si o justitie care sa-i scoata la liman din saracia, frustrarea si mai ales din durerea ca se vad inselati tocmai de cei pe care i-au investit cu incredere, a nu stiu cata oara!Oare asta e important, sa blocam justitia in stat?Chiar nu aveau alta solutie?De exemplu in Ucraina(e drept ca nu e membra UE), judecatorul care e prins ca a luat mita e pedepsit cu inchisoare pe viata.Ce inseamna celeritate in acceptiunea Justiei, si cum se probeaza?Pasarea dosarelor de la o curte la alta, de la un nivel la altul si apoi inapoi de la inceput, ca se poate si asa, ca procedurile permit si asta.Omul vrea doar sa fie judecat in pricina lui ca sa mearga mai departe.Asta e celeritatea lui care ii aduna sau ii scade ani din viata si din sanatate.Ce inseamna integritate in acceptiunea Justiei?Inseamna sa te situezi la baza cerintelor de a fi integru atat doar cat sa nu poti fi incriminat pe baza procedurilor?Pai dati-le domnule Presedinte, domnule prim ministru, salarii sa-i copleseasca,salarii atat de mari incat sa nu se astepte la ele, salarii care sa le indrepte coloana vertebrala si sa le limpezeasca mintea, dar faceti apel la populatie sa voteze oameni in parlament care sa stie sa faca legi si ardeti-i pe magistrati la sange cu legi destepte, de cate ori prin venele lor nu curge bunul simt, de cate ori isi folosesc mintea ca sa se ascunda in proceduri, nu-i lasati sa doarma pe perna comoda "ca se poate si asa",treceti-i prin sita deasa, nu prin alambicari de fraze la care, daca schimbi locul virgulelor, ei se umfla in independenta si se catara pe piedestal incat nu le mai convine echitatea sociala.Si dati-le si la profesori si la medici si la functionaii publici salarii, dar ardeti-i si pe ei la orice semn de analfabetism sau de slabire a sanatatii cetatenilor Romaniei.Ridicati un rug mare la baza caruia scrieti cu litere de sange ca-i veti arde pe toti, magistrati, profesori, medici, functionari publici, care vor pune mai presus decat oamenii si viata lor, lenea, ignoranta, nesimtirea, nepasarea, si cred ca toti romanii vor fi de acord.Nu mai puneti virgule intre cuvinte, puneti la intrarea in tara noastra adevarul in virtutea caruia constiinta si sufletul omului e garantia supravietuirii speciei.Nimeni nu e mai presus de lege si nici un om nu e mai important decat altul.Ne scapati asa si de dusmanii din interior si de cei care cred ca Romania e tara hotilor si a netotilor.

"Jaful ca si meserie" si "gripa porcina"

Se intampla o nenorocire cuiva, undeva in tarisoara asta a noastra, si hop si televiziunile o prezinta ca pe o apocalipsa.De ce domnilor jurnalisti speriati poporul cu asemenea grozavenii?Dupa pornirea in tromba a emisiunii de stiri, in preambulul careia se afiseaza "cele mai importante stiri" , apare si stirista sobra, cu voce disperata care "traduce" formularea nefericita a titlului in cuvinte alarmante, cu o mina serioasa si ingrijorata, ca si cum urmeaza sa anunte cine stie ce cataclism, cel putin cu efect national.Da a fost un jaf la Constanta, a mai fost unul la Brasov in urma caruia au murit si oameni, a fost unul si la Cluj dar sa pui un titlu de genul"jaful ca si meserie" si apoi sa tragi concluzii ca politia si justitia nu sunt bune de nimic e rusinos si deruteaza populatia.Orice om cu bun simt si logica se ingrijoreaza pentru cauza acestor intamplari nefericite si nu pentru ca nu-i prinde politia.Nu sunt de vina politistii ca sunt jafuri peste jafuri ci nenorocita asta de saracie care debusoleaza oamenii si ii aduce in disperare.Principalii vinovati sunt cei care, atat la noi cat si in strainatate, pun la cale planuri prin care sa aduca oamenii la limanuri de neimaginat.Furtul calificat si crima organizata n-au fost inventate si nici insusite de omul obisnuit care munceste si isi doreste un trai decent .La noi in tara furtul calificat si crima organizata au aparut in 1989, imediat ce au fost acoperite trupurile celor care au murit atunci si inainte de a li se usca lacrimile celor care i-au plans.In 20 de ani de la Revolutia din 1989 diverse personalitati( dintre care unii si azi se perinda pe scena politica,iar ceilalti stau in umbra si instrumenteaza la nesfarsit perpetuarea furtului calificat), au dat tunuri si au facut sa dispara banii oamenilor ca si cum n-ar fi fost, asa dintr-o data.Am uitat de Banca Dacia Felix, de CEC, FNI si altele?Ei au imbratisat aceasta "meserie", ei exploateaza si azi beneficiile ei, nu omul de rand chinuit de griji si nevoi si prostit la nesfarsit si cu buna stiinta de stiristii entuziasti in a gasi tragedii izolate, pe care apoi, sa le verse ca pe otrava peste noi, peste dramul de liniste la care ravnim.Cu gripa porcina la fel."Sa ne asteptam la ce-i mai rau!!!" spunea cu vehementa si convingere aceeasi stirista, citandu-l pe doctor.O fi spus doctorul ca e grava boala, ca se transmite de la om la om, ca e nevoie de grija, ca trebuie sa fim atenti si sa ne ingijim ,dar nu cu intentia de a anunta o catastrofa.De acolo din scaunul ergonomic,imbibati de vanitate, ca si cum fara prostiile si mai ales prostia lor nu se poate,cu privirea atintita in ochii fiecarui om care deschide televizorul, exagereaza constient, pentru un pumn de banuti in plus, orice veste, orice rau si nu cred ca gresesc daca spun, chiar cu rautate.Nu stiu de ce se simt aparati acolo, in locurile lor comode, nu stiu nici ce -i inraieste, nu stiu cum au ajuns sa-si rataceasca in eter valorile, dar se improasca si intre ei, se mananca si se invidiaza.Eu ma gandesc doar ca ar trebui sa le fie rusine, pentru ca, dupa ce, pe zi ce trece, e tot mai greu sa traim cu schimbarea in rau a vietilor noastre, e abject sa si pui la cale, cu buna stiinta, contaminarea exagerata cu spaima a spiritelor noastre abuzate deja de indiferenta, DISPRETUL si desconsiderarea celor care ar trebui sa ne ocroteasca.

Ma enerveaza reclamele

De ce ma enerveaza reclamele?Pentru ca ma imi agreseaza viata si nu doar din cauza frecventei cu care imi intrerup sirul gandurilor sau concentrarea, atunci cand urmaresc un film sau o emisiune, ci si pentru ca, de multe ori mesajul pe care il primesc din ele este unul injositor, neplacut.Chiar nu vreau sa cred ca inima oamenilor poate fi inlocuita cu ceva, nici macar cu o inima mica de ciocolata.Una din reclamele de la bauturi racoritoare arata, cu nonsalanta, cum curge aceasta bautura prin venele protagonistilor, ca si cum ar fi o imagine placuta, in fata careia sa ne extaziem, iar pe mine ma trimite cu gandul la transfuziile de sange, si asta in cel mai bun caz, daca nu ma ingrozesc si mai tare gandindu-ma, atunci cand o vad prezentata pe ecranul televizorului, la multimea drogatilor.Mai trec cinci secunde si daca nu vad dinti si picaturi de sange care cad intr-o chiuveta(in timpul unui film despre dragoste)sigur o vad pe Monica Davidescu , care, de cand vorbeste cu medicul stomatolog despre albirea dintilor, ar fi putut sa aiba dinti mai albi decat ii are.Ma oripileza nesimtirea cu care firmele de telefonie fixa si televiziune prin cablu fac promisiuni in reclamele lor, apeland la valori sfinte ale omului, cum e cel de solidaritate, iar cand le devii client, inafara de faptul ca nu-si onoreaza promisiunile mai fac si alte minunatii:la ei contractele pot fi schimbate cand vrea basca lor, iar daca nu esti de acord, te decupleaza, pur si simplu, pana cand esti de acord,calitatea transmiilor e proasta, se blocheaza imaginea cand ti-e lumea mai draga, sau dispare sonorul,dar uita sa scada din nota de plata atat inconvenientele cat si abuzurile pe care le fac.Cei care fac reclame o fac pentru ca se platesc bine dar fac reclame oribile si apoi,cei care le difuzeaza ne isterizeaza in masa cu prezentarea lor, de vrem de nu vrem.Chiar nu conteaza daca ating scopul pe care si l-au propus.Cei care apeleaza la reclame, se vede de la o posta ca nu-i afecteaza calitatea proasta a lor si nici mesajul, ci doar muta banii dintr-un cont in altul, cu alt scop decat cresterea vanzarilor produsului.Ce e mai trist e ca noi, beneficiarii abuzurilor lor nu putem face nimic decat doar sa butonam telecomanda ca sa scapam de ele.

Spune-mi cat dai pe constiinta mea cetatene si eu iti spun ce o sa primesti

Azi m-am suparat pe toate, pe codex alimentarius, pe biocipuri si pe OMG(organismele modificate genetic), pe controlul si planingul familial, pe preturile ridicate la combustibili, la apa si la orice , pe banci, pe parlamentari, pe profesori.Dintre toate cea mai nesuferita mi-a devenit Justitia, ca e romana, ca e europeana, ca e globala.Justitia azi functioneaza cu magistrati ignoranti, magistrati care nu stiu(nu au uitat ci chiar nu stiu) care e obiectul muncii lor si nici valorile justitiei.Folosesc independenta si inamovibilitatea ca sa nu poata fi atinsi, in judecatile lor, de justitiabili si de cei care au datoria sa-i verifice.In actele lor de judecata , integritatea nu se constituie in valoare ci in ceva care se pierde in multimea de proceduri, care mai mult incurca decat ajuta.Atunci de ce avem nevoie ca Justitia sa fie putere separata in stat?
O auzeam aseara pe d-na Barbulescu in direct repetand la nesfarsit ca legea nu are voie sa retroactiveze, facea apel la un articol din Constitutia Romaniei si la principiile romane, cu o vehementa de invidiat.Probabil vehementa ei se alimenta de la nevoia de a-si apara veniturile.Dadea si niste exemple de tot rasul.Spunea ca nu o intereseaza ce fac profesorii sau medicii si ca acestia au o posibilitate extraordinara de a da ore in particular(profesorii), sau sa-si deschida cabinete particulare(medicii) iar ei ,saracii magistrati, sunt lipsiti de aceste posibilitati, prin lege( oare de ce? raspunsul la intrebare eu il cunosc dar distinsa magistrata cred ca e paralela cu el).Facand un calcul elementar, domnia sa, probabil , cu matematica pe care o mai are in memorie, echivala, suma obtinuta de profesori pe orele particulare, cu salariul ei din declaratia de avere si se simtea nedreptatita de acest neajuns prins in lege.Scapa din vedere ca asa s-a distrus invatamantul in Romania, datorita acestor ore particulare platite de nenorocitii de parinti care platesc si salariile profesorilor.Scapa din vedere ca asa s-a distrus si sistemul medical, de a ajuns de rasul curcilor,dand posibilitate medicilor de a-si legaliza mita.Chiar nefericita judecata!Si cand te gandesti ca aceasta judecata era facuta de la inaltimea Inaltei Curti de Justitie si Casatie si a CSM-ului.(Imi vine sa ma uit la cer si sa spun"Unde esti tu Tepes Doamne?").Nu era mai simplu sa li se dea si medicilor si profesorilor salariile pe care le-au primit magistratii si sa-i fixeze de glie printr-un articol de lege, care sa nu le mai permita sa extinda platile nenorocitilor la sume pe care daca nu le au, ori isi pierd sanatatea,de multe ori chiar viata, si/sau raman analfabeti, needucati, la indemana manipulatorilor?Nu era mai bine sa existe sanctiuni grele pentru cei care isi bat joc de oameni cu buna stiinta, incat sa nu le mai arda de vanzari la drumul mare a valorilor umane, pe bani de nimic?
Ce au in comun profesorii, medicii si magistratii, este lipsa constiintei lor atunci cand isi practica meseria pe banii statului.Asta era bine sa cunoasca si sa inteleaga d-na magistrat, ca banii nu suplinesc valorile si au un efect ciudat:de ce ai mai multi ai nevoie de mai multi, incat tot neplatiti s-ar simti cei care pun banii inaintea constiintei, a integritatii, a cinstei si a omeniei iar, adevarata lipsa a banilor este simtita si traita doar de cei care nu ii au deloc.Domnia sa vorbea cu legea in gura si facea comparatii cu magistratii celorlate tari ale UE.Probabil i-ar fi fost mai folositor si poate parea mai credibila in apararea Justitiei, daca facea comparatii nu cu privire la salarii ci cu natura deosebita si responsabilitatea imensa pe care Justitia o are fata de problemele concetatenilor ei, ca sa evidentieze corect de ce Justitia trebuie sustinuta deosebit de catre stat si de catre cetatenii lui. Punand banii in discutie, pe primul plan, au aparut intrebari la care prestatia d-nei magistrat nu a facut fata: De ce cinstea judecatorilor e la mai mare pret decat a profesorilor si a medicilor?De ce cinstea magistratilor trebuie supraplatita si a celorlalti nu?Intr-un stat de drept toti oamenii trebuie platiti pentru munca ce o presteaza nu pentru ca sa nu se vanda.Cu asemenea "judecati de valoare", nu ma mai mir de colapsul in care au intrat toate.Cu asemenea "oameni de valoare"sigur n-o sa mai ajungem la liman.Ce ne invata o asemena judecata?Ce transmite oamenilor aceasta judecata?Ca neavand profesori buni ne-am ales cu judecatori si medici ignoranti in ale valorilor umane.De buna seama crede ca are dreptate d-na Barbulescu cand spune cu atata convingere " nu ma intereseaza ce fac profesorii!" si asta e si rezultatul pe care il vedem in salile de judecata, in mass media, in spitale si in scoli. Pe dansa nu o pricepe nimeni cu atat mai putin politicienii care asta vor: o justitie aservita politicului.

Veninul din noi

Un subiect de actualitate daca ne gandim la tot ce se intampla in jurul nostru, daca observam ca, pe zi ce trece suntem tot mai tristi , mai singuri, mai impotmoliti in intrebari la care nu gasim raspuns.Cautam in strafundurile mintii mele solutii care sa-mi imprastie dezamagirea si spaima aduse in sufletul meu de multimea de vesti sinistre despre un codex alimentar, despre esuarea justitiei noastre in ratiuni lipsite de valoare, despre risipirea maretiei din menirea educatiei, despre prejudecatile care ne apasa mai mult decat pe parintii nostri. Dureroase toate astea, datatoare de spaima si dezordine, de parca am fi ajuns deja, ca specie, in plin haos, acolo unde, chiar daca realizam pericolul, suntem neputinciosi in a mai gasi solutii sau putere de a le lua pas cu pas pe toate, fiecare unde poate, fara egoism, fara orgolii, fara frica, pentru a le pune pe o traiectorie si a le da un rost celor bune si pentru ca sa le anihilam pe cele rele. Toate gandurile mele se opreau ca lovindu-se de un zid, de aceeasi vesnica neomenie, inlocuitoarea de actualitate a omeniei din noi.Asa ca mi-am facut un blog, l-am colorat, l-am personalizat si i-am dat un nume pe masura: "De ce merge totul rau?".Numele blogului meu era de fapt rezultatul unei revelatii oferite ca si raspuns la multimea de intrebari "De ce...?" (justitia, invatamantul, medicina, economia).De fapt intrebandu-ma intr-una de ce merg toate astea din rau in mai rau, le-am concretizat intr-o singura intrebare "De ce omul nu mai este bun?"Sunt convinsa ca un raspuns adevarat la aceasta intrebare ne-ar dezvalui si solutia prin care, toate aceste meniri ale omului ,prinse in profesii, ar ajuta la resuscitarea intregii paradigme actuale in ceea ce priveste calitatea vietii speciei noastre.